Teama celorlalți nu întunecă nici soarele
Nu oprește nici noaptea să vină

cine sunt toți acești oameni,
închipuindu-și că știu,

așteaptă, moartea va face oricum asta,
într-un fel mult mai autentic
atunci poate vei vedea în fine cum
galaxiile care fug una de alta
îți pot oferi un răspuns.
până atunci
peste noi cad flori enorme, se înconvoaie
fără oprire
copaci carnivori, apoi ne acoperă
Când va veni iar iarna ne va găsi iar albi,
pregătiți de zbor,
mici păsări transparente înghețate
pe marginea lacului.