O realitate paralelă a interferat cu realitatea oamenilor, și în haosul creat oamenii și-au pierdut mintea, însă gândurile au supraviețuit, cuibărite în suflet, din care au făcut o altă minte, de natură sufletească.
Când realitatea paralelă s-a retras din realitatea noastră, mintea a căutat să se transplanteze în corp, însă acesta a refuzat-o, și atunci mintea oamenilor s-a transmigrat în mintea animalelor, care au dobândit astfel inteligența oamenilor.
Un om troglodit a aruncat fericirea în sălbăticie, unde a fost devorată ; am strâns rămășițele fericirii, le-am înglobat în esența vindecătoare, și fericirea a renăscut, s-a amplificat și a dezintegrat suferința, a săpat sub straturile gândurilor și a descoperit un artefact miraculos, pe care și l-a însușit Făuritorul. Artefactul avea similitudini cu puterea alchimiei, prefăcea negativul în pozitiv și nefiindul în fiind.