nici porcul n-are
asemenea satisfacție tăvălindu-se în mocirlă
cum are omul tăvălindu-se
prin propria minte;
se mânjește cu amintiri, împroașcă imagini răzlețe și frânturi de cuvinte, senzațiile
se învelesc cu forme și formele
își descoperă senzații și apoi are loc
(3, 2, 1, asta)
o descompunere elementară bruscă, omul
se trezește subit la marginea propriei minți gol murdar și trist
incapabil să se definească
tot restul vieții alergând apoi în căutarea
mocirlei pierdute