tu vei fi poetul a spus sfânta Duminică legându-și basmaua strâns
să nu cumva să-i joace vântul prin păr a primăvară
și de fiecare dată așteptam cu nerăbdare să vină duminica
să mă apuc și eu de treabă
dar, ca un făcut, ziua mea zăcea,
bolind fără tragere de inimă
luni mă înghionteau tot felul de gânduri, dar nu cedam
marți simțeam sărutul ca o apăsare dar mă abțineam
miercuri, cerul îmi făcea cu ochiul, și florile se uitau galeș
si se făcea joi dăscălindu-mă cu ipocrizie despre cel de lângă mine
vinerea își pleca ochii smerită și nu cerea mai nimic
iar sambăta alungam din suflet toată așteptarea ca să fiu curat
și iar venea duminica pustie și așteptam cu sufletul la gură
dar minunea, ca orice minune, întârzia să apară
am scris toate acestea în cunoștință de cauză
am aruncat mesajul într-un titul
și l-am infundat cu un dop
ca măcar povestea mea să rămână
după ce eu nu voi fi scris nici o poemă duminicală