ce mai văd ochii mei de la geamul pavilionului H
.............................

umărul căzut al statuii

protuberanța pungii de gunoi de la picioare

culcușul dălții din fanta gândului rămas în piatră

câteva guri de văzduh ce varsă

ploi aritmice


pavilionul H palpită

între două lamele de timp

prinsă în mișcarea circulară a materiei

inima își vânează umbra

încă puțin

până la simetria perfectă