oboseala mea nu mai are formă
cum sunt erodată eu de toate aceste
gânduri nedrepte și corozive
mă usuc ca o stea de mare
pe umărul tău drept
în fericirea ta ambiguă mă ignori,
așa cum un copil alintat
își ignoră mama
sunt la capătul puterilor
și ajunsă la capătul lumii