Flexibilitatea văzută ca o calitate are drept caracteristici toleranța, înțelegerea celorlalți, încrederea în sine și în semeni și îngăduința, posedă o maleabilitate care înzestrează ființa cu moduri de gândire cameleonice ce se adaptează la societate și la mediul înconjurător.
Flexibilitatea ia în considerare și opiniile celorlalți, chiar dacă sunt diferite de părerile omului flexibil care apelează la curtoazie și complezență pentru a aplana conflictele.
Profanul își depune amprenta pe întâmplări, iar sacrul se imprimă pe actele creaționale valoroase care conțin conexiuni de cuvinte sublimate de o sumedenie de ori de spiritul planetar.
Profanul pervertește, degradează și subiectivează ființa laică, conține păgânul ce are ca extremități negative blasfemia și sacrilegiul terfelind sacrul, puritatea și virtutea.
Sacrul este traversat de superlativul iluminării care face curățenie printre negativități, izolându-le dincolo de spațiile limitrofe ale existenței și care purifică omul iluminat de profanul restrictiv, limitativ și în declin, căci profanul se manifestă în spațiile confuze și difuze ale inferiorității care și-a pierdut lumina și activează în întunericul obnubilant și debusolant.
Profanul este blazonul neofiților, s-a maculat atât de tare, încât a absorbit impuritățile de natură telurică și și-a crescut densitatea apăsând omul și obturându-i perspectiva ce propulsa ființa pe înălțimile eterate și esoterice în care s-a refugiat sacrul prezervând puritatea de asalturile impurităților.
La atingerea profanului sacrul din vocație se laicizează, iar valoarea din ea se fisurează și prin fisuri se prefigurează non-valoarea găsind teren fertil în profanul adoptat de mundan.
Vulgul jonglează cu non-jocul antrenând abstractul și ilogicul pe care vulgul le deține în cantitate mare, consideră un efort prea mare să gândească coerent, lucid, realist și logic, contradicțiile sale se întrevăd în comportamente ridicole și rizibile și în acțiuni superflue și zadarnice.
Vulgul și-a înlocuit jocul vieții cu extra-urile și meta-urile cu non-jocul cu pseudo-urile, surogatele, hibridul și himerele, iar între non-joc și joc se mișcă omul matur, prea serios ca să participe la non-joc și prea responsabil ca să se manifeste prin joc.