Fiecare cer are entitățile sale a căror puritate, putere și superioritate se măresc cu cât cerurile sunt mai aproape de divin și mai îndepărtate de oameni.
Lumea noastră este superioară lumii demonilor, căci răul cu cât se mărește și concentrează, cu atât crește densitatea entităților care îl procesează și îl folosesc pentru a elimina binele care dă ușurătate densității ființelor ce aderă la el.
Dacă binele ar avea prevalență ar domina și s-ar afla în expansiune, iar răul s-ar micșora și s-ar dilua și odată cu el s-ar dezactiva bolile, disfuncționalitățile, elucubrațiile și malformările din oameni, căci binele atrage fericirea, beneficul, bucuria și veselia și ușurează viața, pe când răul mărește apăsarea, tensiunea și presiunea asupra omului.
Omul bun accesează mecanismele și funcțiile binelui care îi dizolvă lesturile și îi conferă o densitate mai mică care îl face să privească cu predilecție fațeta luminoasă a vieții absorbind veselia, optimismul, încântarea și entuziasmul.
Răul în schimb adaugă alte straturi la lesturile zilelor care îi dau omului manevrat de rău o densitate mai mare având consecințe negative asupra omului, căci poate activa deprimarea, depresia și nefericirea prin tensiunea și presiunea pe care o induce mentalului.
Din aceste motive binele este avantajos, iar răul dezavantajos pentru oameni.
Profundul cu gnomicul, reflexivitatea și spiritualitatea sale este o calitate cultivată de oamenii înțelepți care și-au inserat în matrice cumpătarea, chibzuința și analiza și care aderă la ceea ce este virtute, puritate, sacrosant și superior.
Vocația are propensiune la profundul pe care-l elaborează, extrapolează și explorează pentru a scoate din el valoarea indispensabilă unei arte pentru ca aceasta să devină perenă.
Un om profund ignoră suprafața vieții, naturii și a realității, pe care o consideră derizorie, superficială și nereprezentativă și se acordează la imanența care își atașează epifenomenele și care are corelații cu esența omului.
Profundul nu are aderență la firile ignare, obtuze și superficiale și vede în ignoranță o lene a gândirii, a cunoașterii și a evoluției.