lăuntric teatru și jucat în trudă
lăsând cortina peste gânduri până
golită-n stih când scena să rămână
de veci, poete, ai penița udă

te văd, exiști și moartea nu-i stăpână
și nici n-a fi, trăind în ochi s-audă
petrecerea de clipe-n vreme nudă
cum aduceai eternități din mână

ți-e crucea în zidire de lumină
de întuneric mult de te dezbraci,
femeia-ți are miezul fără vină

la dumnezei ai îngeri spuși în draci
în dedesubt de cer să te rețină
din preacuvinte liniște să faci