Cei care-și fac principiu din nu știu au făcut în ei loc pentru intruziunea prostiei având coeziune cu iresponsabilitatea, căci sensul lui nu știu e atât de îngust și limitativ încât pe lângă el nu încap sensurile lui știu fiind baza cunoașterii și care activează inteligența căutând în epifenomene și fenomene esențialul concentrând valoarea legată de profunzime.
Nu știu acutizează ignaritatea și ignoranța, este siderat de stagnare și obturează viața eclipsată de obtuzitate.
Nu știu gestionat execrabil și ineficient de ignarul a cărui viață nu poate ieși dintr-un liminar imuabil, este folosit în exces de proști pentru a-și motiva obtuzitatea și incultura.
Nu știu întunecă viziunea, perspectiva, panorama și caleidoscopul ființării și se înconjoară cu câmpul iresponsabilității care respinge competiția și ierarhizarea absorbind sinecura.
Cel în care s-a încastrat deviza nu știu nu cunoaște vocația responsabilă și presărată cu valori și de el se prind lipsurile, carențele, frustrarea și inhibițiile și omul care-și face principiu ridicol și depreciativ din nu știu își suprimă inventivitatea, creativitatea și sagacitatea, iar în sufletul său se prefigurează neantul, când toate entitățile sale jalnice trec pe Off.
Știu procesat, gestionat și valorificat de oamenii deștepți înzestrați cu inventivități și vocații asimptotice ale căror vieți oscilează între preludiul improvizațiilor și experimentelor și interludiul hiperbolic absorbind superlativele, profunzimile și aptitudinile, până la postludiul care fructifică efectele schimbărilor și definitivează cu brio obiectivele, țelurile și idealurile.
Știu cristalizat în actele ființiale se înconjoară cu câmpul responsabilității care atrage competiția și ierarhizarea cu scopul de a ajunge în vârf și a avea întâietate la beneficul și optimul extrase din conjuncturi și circumstanțe și respinge sinecura pe care o consideră degradantă, umilitoare și înjositoare.
Știu cu toate principiile, conceptele, preceptele și gnomicul încrustate în el trece pe On toate entitățile interioare ale omului deștept, care funcționează cu randament, eficiență și în mod optim.
Știu transformă lipsurile, carențele și defectele sterile în prea-plinuri, plenitudini și calități fertile și suprimă iresponsabilitatea, sinecura, incultura și prostia, extrapolând și explorând eshatologia, exotericul, esotericul și sincretismul pe care le elaborează în eseuri care transcend teluricul, laicul, mundanul și profanul.
Știu se acordează la metafizică, supranatural, transcendent și mistic, decodificând prin dialectica lui misterele, enigmele și minunile încadrate în paradigme și științe inovatoare.
Știu stimulează gândirea să atingă superioritățile, absoarbe adevărurile de natura inteligenței, demistifică minciunile, iluziile, falsitatea și duplicitarul, apelează la introspecție pentru a accesa potențialul, esența divină și supraconștientul, căci valorificarea lor ar prefigura extra-omul.