îmi place să-ți folosesc trupul
până la epuizare starea de veghe ne condamnă la dragoste
de câte ori nu am strâns perna între picioare
cu gândul să nu-mi lase urme

am hrănit păsările
țările calde erau reprezentate de felul în care îți aprindeam
mintea
ploile repezi de felul în care umpleai sticle de lapte cu monedele
de pe care trupul meu luase chipul cezarului

sau poate a greșit cineva
atunci când ne-a pus în aceeași încăpere cu lacrimi
ne mișcam unul în jurul celuilalt
fără să avem curajul
de-a mușca primul

lipsa apei complica lucrurile
erai ca o femelă de crocodil cu ochii larg deschiși
cu gura întinsă spre mâinile mele
ca în jocul acela din copilărie
toți ne gândeam la ceva dulce
atunci când venea vorba de dragoste

îmi țineam veninul aproape
din burta ta o plasă înfășura noaptea cu grija lui Cain
de a nu rămâne cu semne

auzeam marea prin pereți
atât de mult ne doream scăparea în dragoste
încât am început să înotăm
unul spre altul