citind de pe buzele ploii șoptirea de picături prin văzduh
și căderea pe piatră, piatra ține răspunsul de abur spre nor,
în încă fierbintele pietrei memorii de vară
mă îmbăt cu sinele claustrat în odaie
covitul pe-afară mănâncă existențe în beții de sicrie
să nu vii femeie fără mască, ascunzișul viețuirii astăzi
știu, tristețea te va uda pe ploaia aceasta,
îți va dănțui pe gură miezul din piatră și-n piept vei avea întuneric

cuvintele spală albul hârtiei când mă proptesc în peniță,
stihul e puțin defect neavând prea mult a spune
scriu să-mi risipesc vremea, la timpuri de război muzele intră în piatră

fluturele așteaptă în larvă aripile păcii
covitul ăsta ne dușmănește pe frontul zidit în ploaia speranței
nimic nu se mai aseamănă cu leatul lui ieri,
poate mâine fluturele va zbura