Misticul sondează meta-urile în care intuiește esotericul cu esență transcendentală și cu consistență supranaturală, îi repugnă teluricul ordinar, maculant și profan și rezonează la extraordinarul absorbind uluitorul, uimitorul, superlativele și estetica al căror melanj augmentează evoluția mișcându-se între competiție și generozitate, iar efectele ei benefice se concretizează în bună-stare, prosperitate și modernism pe care viața le anexează.
Știința pe care și-a însușit-o misticul e metafizica elaborând legile meta-urilor și care consideră fizica ca fiind maculată de legile pseudo-urilor care limitează teluricul la o cunoaștere relativă în care s-au inserat erorile coexistând alături de adevăruri.
Neofiții sunt înconjurați din toate părțile de superficialul cu tente de ignaritate aflați mereu în stadiul liminar și incipient care începe, însă nu definitivează sarcinile exponențiale.
Neofiții se refugiază în iresponsabilitate și trimit incumbarea în neant având idiosincrazie la esoteric pe care-l consideră o aporie și au similarități cu ignoranții și inconștienții, trăind într-un provizoriu plin de incertitudini și improbabilități și fac parte din categoria celor învinși, lipsiți de potențe și potențial, iar de ei se atașează ordinarul, inferioritatea și incultura.
Generozitatea inserează în gentilețe altruismul care nu mai are sine acordat la sinele umanității, iar voința altruismului se concretizează în ambiția de a se dărui total și integral.
Altruismul s-a conectat la sensul planetar în care au convers toate sinele sale și pune în prim-plan aspirațiile, țelurile, dorințele și idealurile omenirii empatizând generozitatea ce-i este sistem de referință.
Altruismul și-a dezactivat toate eurile, căci acestea au predispoziție la interese, egoism și intoleranțe și și-a activat spiritul imparțial, drept și genuin, învingător în lupta cu surogatele, aparențele, hibridul și falsitățile.
O viață de tip surogat și-a înlocuit genuinul cu falsitățile manevrând iluziile și mistificările, a absorbit hibridul dezintegrând originalitatea și și-a pierdut integralitatea asimilând părțile minuscule, insignifiante și fără efecte.
O viață covârșită de surogate strânge impuritățile, mizeriile, deșeurile și lesturile care o aruncă în promiscuul cu consistență de ordinar, imund și ignar.
Surogatul are similarități cu artificialul ale cărui erori schițează patternul ignoranței și nu va atrage niciodată optimul, superlativele și sensurile grandioase, iar în loc să fie creativ, inventiv și inovator se surpă în imitații jalnice.