Nefastul imprimă pe negativități degradarea care acutizează defectele și îndreaptă omul înspre retrogradul aducând sărăcia inestetică, funestă și troglodită în viață.
Nefastul își încastrează în ființa ciocnită de nefavorabil dezavantajele care înnegurează optimismul și sensurile și obturează perspectiva stenică anemiind vitalitatea de natură dinamică.
Nefastul are forme malformate, dizgrațioase și inestetice și consecințe anoste șubrezind plenitudinea și pliind pe pasiune defetismul.
Nefastul activează scepticismul și etichetează ca imposibil optimul și beneficul și consideră a fi-ul cu tentă probabilă impregnat cu o suferință generalizată și cu o neputință cronică.
Nefastul anihilează potențele pe care le infuzează cu sterilul ce inserează hiatusuri în pozitivități, maculându-le și creându-le goluri în care germinează non-sensurile pe care nefastul le consideră prolifice și pregnante și care induc într-o viață împestrițată cu anost zădărniciile având conexiuni cu defetismul.
Ce poți să ceri și să pretinzi de la o viață al cărei steril nefast respinge sensurile, țelurile, crezurile și aspirațiile care dau esențe motivaționale existenței.
Nefastul în gândire îi preface gândurile vulnerabile, predispuse la morbiditate în unele distructive inducând compulsivitatea când forța interioară răbufnește în exterior sub forma violențelor.
Nefastul în viață o deposedează de favorabil și optim și o înscrie pe traiectoria funestului, iar nefastul în creație o umple cu non-valoare, căci valoarea nu poate exista decât în prezența fastului, beneficului, pozitivului și optimului din al căror melanj se obține profundul care este o calitate sine qua non a creației valoroase.
Nefastul este controlat de gândirea pozitivă și de spiritul creator care-i anihilează consecințele negative.
Pesimismul filtrează întunecimile racordându-se la distopie și poate atrage nefastul acutizând supărarea și posomoreala fără motiv, iar omul idealist rezonează la utopia pe care o consideră o dogmă pură optimă inversând distopia și transformând coercițiile în libertățile pe care utopia le vrea necuprinse, nemărginite și esențiale pentru om, căci esența libertății conține un optim utopic la care am avea acces dacă nu am fi închiși în corporal și am fi esențe spirituale în expansiune progresivă.