Motto:''Chiar dacă-i grea/viața și ființa/Inima cântă,
ca pasărea mea/rară și sfântă!"(M.Robu)

Cu păsările am mâncat din aceeași pâine,
mai degrabă
hrănindu-le, mi-am hrănit zborul
gândul meu, aproape agonic
se-arcuiește peste același deșert de apă
Bate, tu pasăre, în cer cu ciocul
țeseți o graniță nouă între cer și pământ
chiar la marginea spațiului meu
până nu vine toamna, preaîncet și platonic
Numai eu știu ce ascunde un țipăt de pasăre!
numai tu știi cum curge timpul meu în timpul tău
ciugulește-mi din palmă, și fără a vedea
simte-mă!e sfârșitul verii și încă se-aude
același copil plângând undeva...
Tot ce-mi rămâne
e să-mi țes o graniță nouă
în toamna cu zbor, fără zbor visând
mă grăbesc, vreau să-mpart cu cineva o pâine
bobul să-l văd cum sare din spic
așteptându-și iubirea la marginea orei....
Sunt ca pasărea pe care n-o mai vindecă nimic