Materialismul consideră că utopia are aceleași efecte ca sacrilegiul, că în ea se manifestă imposibilul care-și inserează aporia într-un a fi racordat la materialism, covârșit de dogme, reguli, norme și coerciții și care nu poate extrage din probabilități beneficul corelat cu beatificul, avantajele având conexiuni cu beneficiile și profitul conectat la evoluția mărindu-și randamentul, eficiența, rentabilitatea și fiabilitatea.
Doctrina materialismului înlocuiește fluidul realității cu materia și transformă fluxurile energetice în vibrațiile acordate la frecvențele materiei pe care le percepe omul materialist.
Ființa gnomică manevrează superioritatea pe care o grefează pe gândurile vibrând pe ritmurile inteligenței, pe vocația cizelând-o, estetizând-o și conferindu-i stilizare și profunzime, pe creația căreia îi inoculează valoarea nealterată de exegeză.
Ființa gnomică împreună cu corpul-spirit vrea să anihileze efectele și consecințele materialismului dogmatic, restrictiv, material, impur, siderând evoluția și inserând prin fisurile progresului pseudo-urile, inferiorul, surogatele, hibridul și involutivul cu scopul de a-l dezmembra instaurând regresul evaluând că omul înscris în aria lui poate fi controlat și influențat mai ușor.
În schimb versatilul îi garantează omului libertatea care nu poate fi controlată de materialism, predeterminare, dogme și reguli rigide, inflexibile și intolerante.
Dogmele caută să transplanteze predeterminarea în a fi-urile oamenilor pentru a-i putea controla și manipula, creându-le un câmp menținut, susținut și prezervat de forțele consecvențelor conectate la predeterminare.
O fațetă a dogmelor este conveniența ca un set de norme și reguli impuse socialului.
Predeterminarea induce în individualitate ordinea, planificarea, organizarea și compartimentarea vieții și aceasta nu poate crește și nici nu își poate manifesta specificitatea, genuinul, originalitatea și autenticitatea, căci predeterminarea o îndepărtează de la inventivitate, improvizație, inovație și experimentare care sunt atributele versatilului.
Dezordinea din haos răvășește, bulversează, debusolează și inversează ordinea la care este conectată predeterminarea a cărei dogmă structurează haosul în categorii ale aleatorului manevrat de versatil în improvizații modelând fortuitul în variabile cu consistență inventivă, inedită și de schimbări care se opun materialismului și predeterminării modelând din materie structuri consecvente, dogme limitative și tipare existențiale înguste, rigide și stabile, căci predeterminarea transformă oscilațiile multidimensionale într-o uniformitate statornică și unidimensională.
Discrepanța dintre predeterminare și liberul-arbitru, una închisă în dogmă, altul deschis înspre libertate, este echivalentă cu discrepanța dintre materialismul ce se folosește de predeterminare pentru a-și imprima materia pe viață, realitate, natură, vacuități și fiind și spiritualitatea care aderă la liberul-arbitru și care își grefează substanța superioară, esoterică, subtilă și rafinată pe entitățile din lăuntrul omului.
Omul utopic având conexiuni și afinități cu omul mistic și corpul-spirit detestă predeterminarea care trimite utopiile în neant și face din teluric, concret, cotidian și consecvență arhetipuri existențiale și diluează predeterminarea cu substanța pură și extra-telurică a utopiilor.
Când esotericul va fi însușit de exoteric substanța sa mistică va dizolva substanța profanului prezervată de teluric și omul va fi inițiat în supranaturalul la care se acordează esotericul ce are forța de a transmuta predeterminarea necizelată, grosieră și imperfectibilă într-un versatil care și-a atașat esotericul, imanența realității, libertatea necuprinsă și schimbarea de anvergură absorbind metanoia ce propulsează omul pe o traiectorie esoterică atingând divinul în momentul în care sistemul libertății va controla toate configurațiile umane și libertatea va deveni o dogmă pură, sublimată, absolută și supremă.
Predeterminarea decade într-un singur sens rigid, inflexibil, prestabilit, static care nu se poate mări, multiplica și nici conecta la viziune, pe când versatilul procesează multi-sensurile aflate în expansiune și care sunt cristalizate de multi-viziuni.