Sunt un simplu observator și privesc umbra tălpilor haotice brăzdate pe fața oropsită a trotuarului, care are obligația să respecte casta cimentului, adică să poarte blestemul decorului gri pentru întotdeauna...
Copiii aleargă nerăbdători spre culorile vivace, monocromatice și pline de speranță, ce devin din ce în ce mai stinse o dată cu trecerea timpului.
Tot ei se țin de mână cu bătrânii ce merg laolaltă cumpătat și atenți, chibzuind ultimele clipe de culori șterse, dar pline cu graffiti marcând, astfel, dualitatea timpului.
Zidurile orașului sunt martorii timpului burghez, a căror riduri superficiale sunt sculptate pe lângă trotuare, ba în semn de protest, ba în semn de mulțumire.
Blocurile emană autoritate în timpul zilei prin a lor mărime și culori tovărășești, dar noaptea își metamorfozează înfățișarea sub insistentele curtări ale felinarelor și farurilor mașinilor lucioase, devenind singurele bucăți de culoare înconjurate de umbra lunii libertine.
Sunt un simplu mediator ce își privește îndelung umbra sinelui, reflectându-se pe martorii urbani, în speranța creării unor culori mai aprinse...