primele au fost ale mele
dorințele pentru care mama aprindea lumânări și uneltea
cu omul ei de încredere
în fața răului
ceea ce simt nu este iubire

la un moment dat am trăit și eu în orient
vedeam îngeri
trăgeau pe nas praful alb al inocenței pierdute
nu-mi plăcea să vorbesc despre medicamente
mai degrabă născoceam povești cu zânele bune

mă împiedicam atunci când mergeam noaptea pe marginea apei
muma să-l aducă pe diavol eu să le pot atinge sânii
înainte să dispară în laptele dimineții amăgite de slova meșteșugită

suntem venusieni
mi-a spus una
după
am luat o piatră de râu și am tăiat din trupul mesteacănului
cel mai înalt
uite
îți dau bărbăția copacului
dacă-i pui de un an te voi preface
și a plecat nu înainte să-mi prindă fața între mâinile
născocitoare de plăceri

am rămas cu durerea pe care a simțit-o adam
când i-au pus carnea la loc