de un bărbat ca să schimbi becul ars
dar când e vorba să plângi curat
să plângi fără nicio rușine că te-aud vecinii
atunci da
e nevoie de el
cum e nevoie de țigări ca să fumezi
cum e nevoie ca țigările alea să nu fie tabac/ieftin
încât să tușești până-ți faci gaură-n plămâni

nu e nevoie
să mori de-adevăratelea ca să știi ce e moartea
o poți duce pe picioare ca pe-o boală
nimeni n-o să observe cum te chinui să te desprinzi de lucruri
că se lipesc de tine ca plasturii pe răni
nu rămâne nimic neacoperit
pe unde să mai intre privirea unui prieten
vorbele de duh ale mamei
ciocolata cu alune sau biletul câștigător la loto
în schimb
dacă vrei să strigi după ajutor
și nu-ți vine niciun nume în minte
atunci da
e timpul să mori

nu e nevoie
să te bați cu pumnii-n piept că ești mare poetă
că ți-a prins dumnezeu nobelul pe breloc
dar dacă poți să-i oprești pe traficanții de likeuri
în fața vitrinei unde-ți sunt expuse cărțile
să-i vezi cum își caută prin buzunare/mărunțișul
atunci da
te poți bate cu pumnii-n piept
până se rupe bluza pe tine
și se vede cum îți zvâcnește mușchiul inimii
asta se-ntâmplă doar marilor poeți