Trec dintr-o țară în alta ca dintr-o viață în alta,
beau sangria la apus în față la Sagrada Familia apoi o cafea în aeroportul din Milano,
schimb patul de hotel cu banca tare de plastic,
charlotte cardin cu j balvin în căști,
sunt fluidă, fluctuanta,
am tensiune arterială mică și palpitații,
mi-e tot mai greu să separ realitatea de vis,
dorm pe unde apuc și cum apuc,
cu pastile sau fără,
cu tine sau cu motanul fără nume,
sunt unde îmi doresc acum și abia îmi țin ochii deschiși,
încerc să fiu prezentă în moment,
să simt totul cu intensitate dar când e cu intenție nu e la fel,
nimic nu e la fel când e forțat,

mă trezesc după o noapte agitată, mă uit în oglindă,
îmi doresc să am o viață bună, să fiu fericită, să fiu liniștită,
le spun cu voce tare, cu intenție,
așa te sfătuiesc toți de pe tik tok,
trebuie să ai succes, să fii sănătoasă, să dormi minim 8 ore pe noapte, să mănânci ovăz,
să ai o relație fericită,
să faci mișcare, bani, să produci, să nu te plângi,

e tot mai dificil să fii autentic, e tot mai dificil să spui ce gândești fără să deranjezi,

dacă mă vindec singură sunt puternică, dacă cer ajutor la fel,

de fapt am rămas aceeași provinciala cu suflet sensibil ca un avocado prea copt pe care îl poți strivi oricând între degete.