Un om întinde mâna în ninsoare
pe linia vieții fulgii se încălzesc și miros a piele de om
omul e bătrân și merge greu
drumul îi poartă pașii și ridurile drumului seamănă cu el
pe ici pe colo câte o groapă precum ochii lui
câte o pasăre mare și neagră cu aripă frântă
câte un câine fără stăpân culcușit în frunze

tăcere printre brazi
doar luna învăluită în maramă crește
restul e aidoma lui