în magazinul meu vând păpuși nemachiate, uitate
găsite-n talcioc, aproape dezbrăcate
le trec prin fum de zahăr ars să le-ndulcesc, să le amintesc despre zâmbetele pierdute prin debarale

azi este o zi ploioasă
n-avem clienți și pe vitrină se zgâiesc stropii împrăștiați de trecătorii grăbiți
ei n-au ochi să ne privească, noi n-avem răbdare să îi amăgim

stăm la taclale

se legau de sfori, se răsuceau între ele, se lepădau de pudoare și se-amuzau armonios în gust de șampanie și fum de țigare
erau vremurile despre care îmi spuneau, șoptit, păpușile mele nemachiate
eu le lăsam impresia că recunosc locurile alea ca și când colțul meu pătruns de sete și de foame și umbrit ar fi fost doar un delir
nimic adevărat! le mințeam despre talentul meu de păpușar și despre cramele în care păstram vinurile spumoase

pe tarabă stau gândurile, le vom da rest celor care iubesc păpușile nemachiate, uitate