bună ziua mamă, tată…
lacrimă m-așez între voi,
vă despart,
cât să vă țin de umeri,
să pierdem clipa.

obrazu-ti-este rece.
de ce, mamă?
în sobă, nu-i focul dezlegat?
privirea-ți-este mută.
de ce, tată?
nu-i pe prispă soarele, c-o rază?

privesc la voi.
de ce-mi topește trupul această lumânare?
de ce umbrele petrec, nu-i loc de jale?

mirările toate-s fără rost.
aievea-i mirosul aluatului dospit
și descântecul ce-l rostești în șoapte, mamă,
cântat.
aievea-i obrazul tău, aspru,
tată
și piciorul pe care-mi joc poveștile tale
cu feți-frumoși, zmei și împărați.
aievea-i îmbrățișarea ce-o dăruiești mamei.
toate-s…
în mine le-am păstrat.