îmi beau pocalul beat de suferinţă
mi-e pieptul suferind de aer morb
ţigara-n respiraţii mi-e ştiinţă
spre a trăi de parc-anaerob.
mi-a mai rămas pahar dar şi Credinţă,
cuprins de-al clipei veşnicul microb
îmi beau pocalul beat de suferinţă
mi-e pieptul suferind de aer morb.
nu rog pe Tine, Doamne,-a nefiinţă
chiar greu de trec prin timpul vieţii orb
neliniştea ca pe-o licoare-o sorb,
strigând în întuneric neputinţă
îmi beau pocalul beat de suferinţă.