Arta desenului
monumental
cu hașurări pentru umbre,
pentru a conferi ceva relief
este foarte simplă
pentru cine are exercițiu

Un cap zâmbăreț de pisică
pe abajurul lămpii galbene
măcar în partea becului
se-aprinde ca un soare
al odăii copiilor
rivalizând cu lampa din sare
de Himalaya

Conul de umbră în care stăm
realmente-n prezent
fără să mai ieșim
este eclipsat de conul de lumină,
de coiful ca o dublă pâlnie
întoarsă spre-o lume magică
a copiilor de mai ieri

S-ar putea să fii moartă,
s-ar putea să fii vie,
natura o iubești,
chiar dacă trăiești
în duh, departe de ea,
te-au scufundat microorganismele
cu totu-n pământ, prin frunziș, sub crengi,
te-au luat în copite zimbrii și vacile,
față de mort, deși ai fost frumoasă odat'

Ne iubeam între gâze,
te tot sărutam până
am îndrăznit să-ți aflu secretul:
te crezi în alte versiuni ale universului,
te vei întoarce să discutăm,
ai alte abilități dincolo,
de admirat ori urât,
moartea nu te-ar cuprinde
decât dacă ți se permite
să te răzbuni

Eu nu cred o iotă,
hei, tu să le spui,
craniule,
nu-i încă nevoie de-al meu