aproape întreg
m-așez la vorbă sub o lungă noapte ce pare
să atârne peste câmpiile de humă și un orizont căzut
pe-o bârnă un vampir anemic de mine
sătul și de cuvinte decupate închide rănile
ei martori
eu port un dialog
unicat cu crampe care doar vin
și pleacă boscorodind
mă fac că le înțeleg și le răspund
non-sens și icnet șoptit să nu se strice
pânza tăcerilor și ochii-n orbite
din lampă se târăsc două umbre
sticloase se prefac
în cuvinte