un gând mă trezește
nerăbdător trec peste prag
sufletul
la alegerea lui
trupul umezit de lumină iese
ca dintre ecluze
 
nu trece jumătate de noapte să nu-ți trag perna
de sub locul unde podul palmei netezește
fulgii rămași
 
păsărilor
 
m-am gândit să nu te las pradă
pe grămada de lemne
așteptăm pe cineva despre care
doar ne închipuim că se gândește la noi
 
cu bagajul de mână făcut
aerul
dă impresia că se mută într-un spațiu amenajat
pentru viață

pomii scot aur 
din apă
 
mama
mă chema cum striga păsările
dintre ceilalți
nu mă temeam să mănânc de
pe jos am luat-o
acasă
 
moartea sălta acoperișul să afle
de unde se aude muzică