lumea aduce flori la mormântul
proaspăt săpat
vântul desparte un drum peste oasele celor îngropați
mai devreme
îmi aduc aminte de prima zi când am văzut
cum se omoară strigoii
treceam pe sub deal
preotul cânta ceva despre un lucru pe care moartea îl face
o dată la o mie de ani
cineva aducea un țăruș proaspăt din venă de brad
pus în tinerețea celui mai bătrân
din familie
alesul potrivea inima să nu stingă lumina de paște
număra până când preotul termina rugăciunea
apoi se lăsa cu toată greutatea
până se auzeau coastele pocnind
mortul deschidea ochii de parcă nu ar fi avut vreo intenție
iar noi ceilalți
lăsam ploaia să mânie îngerii