pe braţele zilei ce a sosit
mai mor c-un centimetru până la raclă
născându-mă cu 40 de ani 2 ani şi 2 anotimpuri în spinare

mama doarme visându-şi travaliul cu mine
şi tocmai de-atunci tot n-am reuşit să mă sinucid
de-acu ce mai, ştreangul a putrezit în podul casei
săpunul e o coajă uscată
iar dedesubt scăunelul a ieşit din cuie

mama îmi aduce cafeaua la pat
să alung ieşirea dracului din ou
Dumnezeu citeşte cartea pe care i-am scris-o
e o carte de rugăciuni
din amintirea genunchilor zdrobiţi la icoană

taică-meu înjură ca la uşa cortului,
gura lui devine blajină când îi joc în privire
un teatru de fiu risipitor,
mi-am cheltuit anii pe clipe
şi oricât aş suci firul Ariadnei
ori aş redeschide cutia Pandorei
nădejdea încă unui ceas printre oameni
se prăbuşeşte-n secundă