plouă cu amintiri în suburbia minţii
mintea se face mică uneori şi vomită trecutul
de exemplu o ia cu greaţă când ţi-am rupt himenul
şi falusul meu mândru valsa pe valuri de sânge
introducându-se mai mult în fericirea aceea
mică, mică cât o jucărie a haosului
confundându-se uneori cu arma din mâna unui soldat
al raiului ori al iadului, după preferinţa proaspetei femei
încă virgină la minte, acomodându-se greu cu speranţa în prunc

uneori voma minţii are culoarea albastră
a sângelui de copil, rege peste toate

şi tu, femeie, ai un rege mic
din flori
ce cresc în identitatea mea