de atâtea ori am bătut drumul acela
și pe unde am trecut am lăsat semne
am desenat chiar și o hartă
și mi-am luat repere
dar ce să vezi
de fiecare dată când trec pe acolo
umblu rătăcit

unde credeam că mă aflu
nu mai sunt
unde era izvorul să-mi potolesc setea
este un loc fierbinte care îmi arde buzele
iar acolo unde pulsau adâncurile
acum e un vârtej în care zbor
într-o amețeală și-o zbatere
pe marginea drumului în cerc
și din cerc într-o spirală
de parcă aș fi un grăunte de materie
și o fărâmă de energie din care
se naște o nouă galaxie
și toate astea pe trupul tău ca un univers
mereu o altă magie

cum alții se ghidează după stele nu știu
eu bat pasul pe loc și tot îmi fug cărările de sub picioare
și se încurcă între ele de parcă ar fi niște comete cu chef de joacă
eu sunt rătăcitul
dacă mă vezi că stau nemișcat
ca și când aș dormi
pe pântecul tău
să știi că iar m-am pierdut și

va trebui să o iau de la capăt