săpă timpul, sapă...
unuia o vale,
altora prăpăstii.
valea este lină, de prin ea se scapă,
rănile cu grijă se pot vindeca,
dar adâncă este, adâncă și aspră,
rana celui care poartă-n sine hăul;
sub custuri, aceasta, îi va sângera.
gândurile, în stoluri, din ea se hrănesc,
cuiburi fac pe-acolo și se înmulțesc.

fiara fără colți stă în hibernare,
rând pe rând, din cuiburi, păsări o-ngrijesc;
zi de zi ea crește,
prinde solzi ghimpoși,
se hrănește-n mintea celui care-i rabdă,
foamea i se vede în ochii sticloși.