este atât de frumos zâmbetul apelor curgătoare
cuprinde-n el fiecare fior de viață să fie

ele adună-n hora lor pâraie și ploi
și poveștile-aduse de prin păduri și glii
și visele adunate de nori
în apele curgătoare n-ai să îți vezi chipul
acolo nu-i vreme de păstrat povești
să-l afli
vei alerga la vale până se vor liniști
și ele și tu
în limpede stare te vei privi
n-ai cum salva chipul care se oglindește
întinzi mâna și el se risipește în valuri
povestea sa este îngropată sub pietre
să ajungi la ea ar trebui să mergi la izvoare
să-i schimbi cursul
apoi să o cauți în albia uscată
dar timpul curge și el și-al său izvor nu seacă
așa ai să afli cum este un trup gol
din care se deșiră bucățile putrezite
până mai ieri peticite
ici și colo cu fire de ape împletite
printre pietre albastre aruncate pe cer


te du
departe de maluri unde setea-i stăpână
acolo apele se-adună-n adânc
într-o fântână nu-i chip să îl vezi