cum ar fi gestul acela pe care îl faci
atunci când o musculiță îți umblă pe frunte

poate că moartea are rostul ei
cel puțin aerul pe care nu-l mai respiră viața
și tot putem presupune că se schimbă o rotație pe fiece clipă
ori poate că și îngerii respiră

oricum
despre moarte se vorbește mai mult decât se tace
și nici măcar șoptit

dar ecoul bocetelor și dăngănitul clopotelor unde se duc?
pe calea ce-o urmează
e tăcerea ce-a rămas în urma unui cântec ce-a murit?

când aproape o moarte îți pune mâna pe frunte
și e de foc
dar tu o simți de gheață
și nu e moartea ta
dar este aproape o moarte

de la o vreme vei ști că și greierii tac
poate că sunt striviți și ei pe fruntea pământului
de un gest
pornit dintr-un coșmar înainte de trezire

ori poate că te visezi o musculiță
și gestul acela nici măcar nu-ți aparține
și totul ar fi în zadar
de nimeni știut
și totul ar rămâne neschimbat

doar te vei simți mai aproape de moarte