într-o zi mama o fiert vin pentru teteia,
grijea tot ce era mai bun pentru el, nu ai fi zis, dar
se vedea farfuria, acoperea cana, un prosop deasupra,
înfășurat bine să țină căldura,

era iarnă,
am tras scaunul lângă fereastră, curioasă, mă uitam
cum ninge și nu înțelegeam de ce zăpada e albă?
copacii parcă erau murdari de smântână,
tractoarele huruiau pe drumul nici înghețat nici dezghețat,
simțeam frigul umed, intra și-n casă printre crăpăturile de la geam, mama spăla rufe cu mâna în verandă,
veranda era plină de abur.

îmi era urât, veruța făcea nani, luminița era la șoală,
mama, gravidă cu bălaia, și tot nu aveam cu cine să mă joc,
nu-mi găseam locul, m-am dat jos de pe pat,
m-am apropiat de masă, să văd mai bine, m-am ridicat pe vârfuri,
am întins mânile cât am putut, am tras cana fără s-o vârs,
se merita cinstea și numai pentru așa reușită,
cu poftă, dar și răzbunare, am băut tot vinul,
era un pic dulce, un pic acrișor, negru ca tăciunele,
avea și nucusoară de care mama punea și la cozonac,

am ieșit în verandă, ea stătea aplecată de-asupra alghiei,
harnică, săpunea hainele, am apucat-o de rochie,
trăgeam de ea, împingeam alghia s-o vărs:
- speli și speli zilnic, nu te m-ai saturi de spălat,
spuni cu șini sî mă jioc?

mi-a văzut mustața, nu s-a pierdut cu firea:
- hai, fugulița la somn