Un sigur Om a trecut de pânzele albe, fiind mai pur decât ele. Iar pânzele, în semn de respect, i-au memorat chipul.

*

Dumnezeu, ambasadorul lacrimii mele pe lângă inima ta.

*

Pe tine, Iisuse, nu te-am întrebat niciodată: ce grupă sanguină ai? Eu cred, Iisuse, că tu ai grupa zero infinit...

*

Iisus – poetul de tranziție de la pământ la cer și de la cer la pământ.

*

Dacă aș călători în trecut, aș vrea să fiu contemporan cu Iisus. Dacă aș călători în viitor, aș vrea să fiu contemporan tot cu Iisus…

*

Iisus a construit paradisul din pietrele pe care alții le-au aruncat în el. Iar noi am făcut din paradis o ruină…

*

Iisus a luat cu el toată greutatea păcatelor lumii și a urcat pe dealul Golgotei, astfel încât noi să putem urca mai ușor pe versantul abrupt al inimii.

*

Viitorul e-o cruce. Ţie nu ți-e dor de copilărie, Iisuse?

*

Ce poate face un poet cu gândurile și sentimentele sale? Exact ce a făcut Iisus cu peștii și pâinile.

*

Cel care învinge singurătatea prin iubire este cu un zâmbet mai aproape de chipul înţelept al Mântuitorului...

*

Poezia este giulgiul amintirilor înviate.

*

După zeci de secole și sute de războaie, oamenii încearcă să perfecționeze o armă mai rece, mai dureroasă și mai silențioasă decât cea care l-a răpus pe Hristos: indiferența.

*

Și chiar dacă vei fi rănit, să accepți durerea ca pe un dar divin. Pentru că acolo unde nu iubește omul iubește Dumnezeu și, dacă nu renunți niciodată la iubire, nici Dumnezeu nu renunță la tine și îți va da într-un final ceea ce meriți.

*

Tot ce este materie poartă amprenta lui Dumnezeu. Iubind materia în esența ei, putem accede la divinitatea ei.

*

ADN-ul lui Dumnezeu este compus din spiralele galaxiilor.

*

Când eram mic voiam să mă fac Dumnezeu, dar nu realizam cât de greu este să iubești și să fii întotdeauna singur.

*

Dumnezeu, prin nemișcarea sa, spune totul.

*

Dumnezeu nu-și trage niciodată sufletul, îl oferă necontenit.

*

Dumnezeu scrie cu pană de înger.

*

Dumnezeu este prisăcarul stelelor.

*

Dumnezeu locuiește la ultimul etaj… într-un cer fără scări.

*

Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă…

*

Dumnezeu – ceasul deșteptător care ne trezește, prin revelație, din somnul letargic al existenței.

*

Prin subteranele minții, Dumnezeu se balansează pe un hamac plin de stele.

*

Dumnezeu răspunde la orice întrebare, dar cine acceptă tăcerea ca fiind cel mai folositor răspuns?

*

Tot ce-i adânc până-n suflet este resimțit și de Dumnezeu: durerea, dragostea, chiar și abisul din noi.

*

Respect religia în care m-am născut, dar nu mă las ușor convins. Îmi place să-l provoc pe Dumnezeu cu întrebări indiscrete, ca mai apoi să fiu persecutat cu miracole.

*

Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.

*

Dumnezeu își permite luxul de a da tuturor oamenilor autografe cu raze de soare. Când vine noaptea, stelele îi scriu și îi rescriu biografia pe paginile infinite ale cerului.

*

Dumnezeu stropește pânza dimineții cu rouă. Este divina lui semnătură.

*

De dragul liberului arbitru, Dumnezeu ne-a tăiat sforile. Acum doar speră să ne facem leagăn din ele.

*

Știți de ce plouă atât de mult? Pentru că nimeni nu-i oferă lui Dumnezeu o batistă...

*

Dumnezeu e perla după care te scufunzi în propria lacrimă. Uneori e cuvânt, alteori e tăcere.

*

Dumnezeu nu se dă în spectacol. Nu are loc de măscăricii acestei lumi.

*

Pentru ochii lui Dumnezeu, e bine să fim împreună. Pentru gândurile sale, e bine să fim singuri.

*

Dumnezeu ne-a dat la fiecare atâta minte câtă putem duce.

*

Dumnezeu scrie cartea vieții, cerul e hârtia indigo, iar noi suntem urmele scrisului.

*

Omenirea este o pagină ruptă de Dumnezeu din cartea visurilor sale. O pagină pe care și-a vărsat cafeaua cu stele.

*

Dumnezeu are mireasmă de cetini de brad.

*

Dumnezeu nu intră cu forța în casa sufletului meu. Cu discreție, îmi bagă poeme pe sub ușă.

*

Tăcerea lui Dumnezeu nu e o simplă tăcere. E o poezie a necuvintelor.

*

Lacrima pereche a omului este lacrima lui Dumnezeu.

*

Să meditezi asupra propriei tale vieți înseamnă să-ți faci temele pe care Dumnezeu ți le dă pentru acasă.

*

Cel mai bine văd cu ochii închiși. Atunci Dumnezeu îmi reglează dioptria ochiului interior.

*

Pe oameni privește-i așa cum soarele privește florile, pe Dumnezeu privește-l așa cum florile privesc soarele.

*

Dumnezeu a spus să fim înțelepți ca șerpii. Iar noi am ales să fim mai veninoși decât ei.

*

Cu o singură lacrimă, nu se face fericire. Cu o singură durere, nu se face veșnicie. Cu un singur cuvânt, nu se face poezie. Doar el, Dumnezeu, poate face totul, plecând de la singurătate și singularitate. Și doar El, cu un singur cuvânt, poate face poezie. Poezia aceasta este însăși existența. Noi și viața noastră. Deci, ce este poezia mea? Doar un fragment din existență. Doar o literă care încearcă să descopere cuvântul lui Dumnezeu.

*