de unde vine această dâră de fum?
dacă o urmez, încotro mă va duce?
voi găsi focul sau măcar
scânteia?

caut și caut
să regăsesc ce mai arde în vatră
așa mă aflu de-o vreme
hoinar ce-și poartă-n desagă
dorul de-a fi

dar iată,
drumul se tot scurtează,
iar locul e tot mai departe

ceasule, ceasule
agitat și grăbit
tu, cel care guști secundele
trecând limba peste fiecare
ia şi tu o pauză
și dă lumii răgaz
preț de o clipă
prefă-te
fii oul din cuib

la urma urmei timpul trece
și dacă nu-l măsori tu

bătrânul răspunde
bătând încă-o măsură
zâmbetul său răsuflă a ceață
tot mai îngustă îmi pare cărarea
și tot mai departe scânteia