iarna e săracă anul ăsta,
ca punga mamei-moș crăciun
pe care scria ,,alimentara melior".
fără zăpadă, apropiere, căldură,
am 19 ani și deja nu mă mai gândesc la mine.
viitorul e o păpușă cu păr lung
nu și-l taie, nu știe să și-l împletească,
doar merge călcând pe el,
mândră și ipocrită.

atâtea oferte de muncă
lipite pe geamurile spălate cu praf
din colentina,
atâtea femei tinere independente libere
care s-au lepădat de trandafiri și seri în parc
vor întreprinderi vor să ajungă bine
să care singure marfa în magazine.

și o singură idee mă duce
spre atâtea soluții, doar ca să mă întoarcă
la un gând pervers cu sens unic.
am mâinile mereu reci și simt
că nu evoluez dacă le voi ascunde mereu
sub tricoul tău după care
nu ai mai venit.
eu nu voi ajunge bine
dacă mi le sărut și uit de foame,
gândindu-mă la gura ta,
la cum iubirea
era singura formă
demnă
de canibalism.
oare mă voi încăzi dacă voi arde
în pod
niște fotografii
cu tine?
să intre vara în iarna asta săracă,
să fie de parcă
soarele s-ar fi mutat lângă mine,

să mor

de atâta

dragoste.