la vest de nord îmi zboară neuronul
iar visul tare se-ncovoaie
cu ochiul stâng zăresc doar umbra
chip gros peste surghiun
mă şiroieşte-n est o ploaie
ÅŸi zloaie sunt
spume-n săpun
eu-țărm îmi caut marea
și nisipul
mai multe nu vă spun

custuri îmi cresc
pe tâmple-încărunţite
nu-mi iese rima
umbletul ÅŸi ritmul
mi-e tot mai greu
să scriu sonete de... un leu
admonestat de ghețuri
moare căpitanul în câmpul tactic
al unei nave
ce-și târâie fantoma
prin smog intergalactic

Notă: scrisă azi pe la orele 16, nerevizuită, nerăzuită.... la 17:33 nemâncat!