trag perdeaua
închid ochii
vreau să văd cum arde steaua

vreau să văd cum răbufnirea-i
cu nesaț eviscerează
golul rece
depărtarea
căutând să afle-n lume
trupul plămădit din ceară

iată trece
o sclipire
iar în urma sa rămâne
doar un stârv topit
o dâră
pe-un perete scorojit

palidă
tremurătoare
fumegând
se-nalță-o formă
cu privirea spre abis
și pășește-n umbra stelei
ca un gând
născut din vis