O lupă
Ca un oki în triunghi
Se cască o lupă înspre undeva.
Dar găvanul orbitei ei e gol
Și copilăria nu s-a născut încă în nemurirea ei.

Lupa veghează
Un început de poveste,
Un fătfrumos substantiv comun
Cu o cosânzeană comună,
Să gâtuiască un zmeu nebun,
legat cu o sfoară de prichiciul închipuirii.

Și peste sforile împleticite ale
Păpușarului beat
Să cadă o cortină de fluturi zburătăciți din aripi,
Și fetrița blondă să se joace cu
Mâinile prin ei ca fata moartă pierdută undeva
Fără cruce și fără pomană,
Stigmată și singură, durută până la imposibil...

A durat puțin nebunia acea,
s-au dezvăluit pe urmă abisuri de suflet
aveam oare dreptul să credem…. Eram
oare copilul care să încerce minciuna…
ce jertfa unui suflet?
Am avut dreptul sau păcatul va apăsa?

Poate că nu am mințit.
Poate că nu am mințit prea rău.

Să nu pui în cârca mea Doamne
Acele păcate.
Sunt ale copilului mic... care
Nu știa ce ucide
....
Sarutmana doamne