ninsoare de îngeri se cerne ușor
peste palmele mirate trenuri se-ntorc
în gări pustii lumina pleacă și vine
cât să descoperi pata rotundă de pământ
fierbinte la picioarele tale
parcă o primăvară albă înflorește pe brațe
afund privirile în depărtări pe care le prind
zălog în spatele pleoapelor
totul devine un aici atât de viu simți nevoia
să te odihnești
ninsoare de îngeri dezgheață zările
și aerul se umple de vise de câmp
aș alerga dacă n-aș pluti
cu o mână mă țin de munți
și cu cealaltă croiesc drumuri
prin nori în atâta liniște
mă simt întrupat