nimeni nu știe
cum întind câte o lume în fiecare noapte
în fiecare vis îmi las umbrele să plece
spre partea tăcerilor

îmi spui că suntem împreună
într-o vacanță de-o zi a sentimentelor
îmi zâmbești
gândurile se lasă neatinse
pe un drum nescris al întâmplărilor

așa, în felul acesta
m-am hotărât
să-ți vorbesc numai diminețile
despre copacii lăsați liberi
unde îmi agăț durerile
ca pe niște frunze