Ma doare capul de l-as crapa cu un ciocan daca n-ar fi al meu!
Ma simt foarte bine: imi aud inima batand in palma altora, respiratia introdusa in tuburi de rezerva pentru altii, pasii scartaind pe dopuri de pluta si degetele de la miini cum se zbat taiate ca-n bancul cu Alinuta.
Acesti altii ma diseca, ma disloca, ma cos la loc, si, cand au nevoi accidentale, reiau procedura prin silogism personal, in care eu sunt premisa majora, iar buba de pe creierii lor, premisa minora.
Conform sloganului: noi nu ne vindem sentimentele decat pentru caz de importanta vitala a constiintei noastre complexe (sau complexate, dupa caz), avand in vedere ca sunt pisata cu staruinta si trecuta prin toate tipurile de masina de tocat nervi, cer daune morale celor care ma impiedica sa-mi savurez in liniste portiunea mea de existenta, aplicand si binecunoscutul “lasa-ma-n durerea mea”.

Sfarsitul episodului 1