vorbesc cu mine într-o toamnă fără frunze...sărut mâna care îmi mângâie tâmpla și mă îmbăt cu fumul de cireșe care aleargă între noi........

între cearceafuri de tămâie te respir cât încă te mai am ...

dimineața mă sui acolo-n pânză și râd a iubire când mâna ta îmi modelează sânul...îți iau în suflet încruntarea când pensula nu te ascultă........când spui că un artist adevarat face o lume dintr-o pânză......

cum poți fii mai frumoasă decât te pot zămisli eu? caut, urlu după o nuanță care să-ți descrie pielea și culorile nu mă mai ascultă...


lasă-ți trupul în vopsele și dă-mi cioburile de soare din ochii tăi.....

cerul se înroșește și îți mai dau nuanțe-trup într-o toamnă fără frunze.......