A plouat peste fusta mea cu buline
a plouat peste fruntea ta
a plouat, a plouat
apa ne-a inundat umerii, coapsele,
în fața ploii oricum eram goi, limpezi,
ca două pahare de cleștar
hainele ni s-au dizolvat, măturând torentele
lumina difuză prinsă în ziua de dincolo
de umbrele
de cer
gândurile atârnau ca niște zdrențe colorate
toate s-au dus
ți-am spus râzând
că o să uităm și de asta
și-ai uitat, deja ai uitat.