uneori
mai ești atins din întîmplare
de un braț care a apărut
și se va pierde la fel de ușor
prin mulțime
rămîne căldura lui acolo
în mintea ta
ca un puric pișcînd îndesat
vrei să-l scoți și te miri că oamenii
seamănă atît de mult
unii cu alții
pînă și sîngele lor e la fel de cald ca al tatălui tău
și se scurge sub privirea ta încetinit
prin aceleași cocoloașe olfactive
pe care
.
ți le aduci aminte întotdeauna
cînd ai fost fericit și ai vrut
să mori