Mă cerți tu înger și eu plâng de bucurie. Nu vrei decât un gând să îl trimit spre oameni. Dar oare știi că tu ma vrei și alții nu? Nu știu când să se bucure sau când să mulțumească unui cântec. M–au dezamăgit ca se mințeau pe ei, mă judecau pe mine. Se vor acolo sus si nu o merită. O știu și ei și se privesc făloși cântând un cântec ce l-au postat aici zicând că e al lor. Cât e de trist că nu observă nimeni și nu observă ei cum se pedepsesc cu inimile triste ce plâng de durere crezând că nu îi vede nimeni. Îngrijesc de ani gradina sufletului meu și las să plece de la mine sentimentul sincer. Îl curăț de noroi de câte ori stropește răutatea și iert, și cer îndurare și spun să fie buni. Așez un trandafir roșu și pun iubire, unul alb ca să fie sinceri cu ei și rog cerul să-i privească cu indulgență pentru că și ei iubesc chiar daca nu o spun. Sunt fericiți cu ceea ce pot oferi. Eu zic să îi lăsăm să cânte.