Ai apărut in viața mea în chip de înger. Ne iubeam așa cum rar poți să iubești. Sau probabil că așa gândeam eu. Erai inocent și aveai nevoie de mine. Þi-am dat încrederea în tine, lucru care nu-l aveai.... ți-am spus să fii tu însuți, că nu contează în viață decât să fii tu însuți. Pe atunci stăteai cu capul în pământ fiindu-ți teamă să ridici ochii. Erai timid și asta m-a atras. Am crezut că acea timiditate trădează un suflet sensibil dar timpul mi-a dovedit că m-am înșelat amarnic...... Ai devenit un om fără suflet sau dacă îl mai ai știi să-l ascunzi în cele mai întunecate cotloane pentru că eu nu mai pot ajunge la el. Din tot ce a fost frumos nu ai mai lăsat nici măcar cenușa ca eu adunând-o să-mi amintesc de vremurile bune, de parfumul rozelor care ne presărau cândva drumul. A trebuit să stârnești furtuna și să risipești totul în cele mai îndepărtate zări. Unde l-ai gonit pe acel băiat vesel, pe acel om tandru și gingaș? Vreau să pleci și să-l trimiți la mine pe omul de care am atât de multă nevoie, pe omul de care am hotărât acum câțiva ani să-mi leg soarta. Pleacă monstrule și lasă-mi omul iubit să-și ocupe iarăși locul în inima mea.
Am atât de multa nevoie de iubirea TA.