Trup de piatră, ars și crud,
Rupt din cer, din foc și lut,
Mi te-ai strâns acum, aici
Și-ți beau repede veninul
Să n-ajungă până mâine,
Poate fi-va prea târziu
În strâmtoarea ce rămâne
Între "sunt" și "vreau să fiu"...

Urme veștede mă dor,
Nu știam că vântul moare,
Or că umbra înapoi
Naște limpedea răcoare,
Și-am aflat acum povești,
Despre zâne mici, cuminți,
Care cred în tot ce tu
Ai uitat astăzi că ești.

Ritmuri calde scaldă moi
câte un cuvânt cu cioburi,
nume dulci pe care voi
le-ați legat cu slabe noduri
de vreun gând, de vreo culoare...

Beau din cer amar cu sare
Pentru noi!